Tudor Vladimirescu-Între revoluție și trădare

Tudor Vladimirescu este Personalitatea Istorică ce este văzută în două feluri: 

Erou sau Orfeu al revoluției din 1821; Acestă persoană istorică s-a ridicat împotriva fanarioților care erau greci din orașul Fanar (Grecia), ce erau denumiți Domnitori ai Țărilor Românești de către Sultanul Imperiului Otoman cu pretextul plătirii unei taxe pentru a urca pe tron.

Cine a fost Tudor Vladimirescu?

Născut în 1780, în satul Vladimir din Gorj, Tudor Vladimirescu nu a fost un boier sau un aristocrat , ci un om de rând care s-a ridicat din mijlocul poporului. A fost un luptător în războiul ruso-turc din perioada 1806-1812, acolo unde și-a demonstrat abilitatea militară și a câștigat respectul rușilor, care i-au acordat un grad militar. Această experiență l-a deschis către ideile reformatoare, iar Tudor a ajuns să înțeleagă că România trebuia să scape de domniile fanariote, acești conducători greci impuși de turci care adânceau suferințele țării.

România, în acea perioadă, era sub dominația fanariotă, cu boieri români care nu îndrăzneau să se opună și cu țăranimea ținută într-o sărăcie extremă. Acest context l-a determinat pe Tudor să își pună în aplicare planul de schimbare. Scopul său era unul clar: "Eliminarea stăpânirii fanariote", adică îndepărtarea domnilor greci din fruntea Țării Românești și Moldovei și punerea în locul lor a unor conducători români, alături de o viață mai bună pentru țărani, care sufereau sub jugul boierilor.

Revoluția de la 1821 – O lovitură puternică, dar jucată cu cărțile greșite

Revoluția lui Tudor din 1821 a fost marcată de momentul în care a lansată Proclamația de la Padeș, un apel către români pentru a se ridica împotriva abuzurilor și a domniilor fanariote. El a cerut o viață mai bună pentru țărani, o conducere mai corectă, dar și îndepărtarea străinilor din fruntea țării. Tudor a reușit să adune repede o armată de haiduci și panduri, fiind susținut de țăranii care nu mai aveau nimic de pierdut și, în unele cazuri, chiar de unii boieri care se temeau de pierderea privilegiilor.

În acel moment, Tudor a făcut o greșeală crucială: s-a aliat cu Eteria, o mișcare grecească naționalistă condusă de Alexandru Ipsilanti care avea ca scop eliberarea Greciei de sub dominația otomană. Tudor nu și-a dat seama însă că, în realitate, Ipsilanti nu urmărea interesele eliberării Țărilor Românești, ci doar obținerea independenței Greciei. A fost o alianță riscantă, iar Tudor a încercat rapid să se distanțeze de greci, realizând că este folosit ca pion pentru jocul lor de șah.

În paralel, Tudor a încercat și o negociere cu autoritățile otomane și cu boierii români, sperând să câștige sprijinul acestora. Dar tocmai această atitudine dubioasă l-a pus într-o poziție imposibilă: grecii îl acuzau de trădare, turcii nu aveau încredere în el, iar boierii români îl considerau o amenințare mare

Sfârșitul lui Tudor Vladimirescu – Trădare și moarte rușinoasă

În aprilie 1821, Tudor a fost capturat de eteriști, care l-au acuzat că s-ar fi vândut turcilor. Acesta a fost un moment tragic al revoluției, pentru că, în ciuda intențiilor sale nobile, Tudor a ajuns să fie trădat chiar de cei care ar fi trebuit să-i fie aliați. A fost torturat, bătut și omorât la Târgoviște, iar trupul său a fost aruncat într-o groapă, fără niciun fel de onoruri. A murit ca un erou uitat, iar revoluția sa s-a stins fără să fi reușit să pună bazele unui stat românesc independent și modern.

Ce a lăsat în urmă Tudor Vladimirescu, Omul erou sau naiv?

Deși revoluția lui Tudor nu a avut succesul scontat și nu a dus imediat la schimbările pe care le-a visat, a contribuit decisiv la sfârșitul domniilor fanariote. După 1821, domnia română a fost înlocuită cu domni români, iar influența otomană a început să scadă. Tudor Vladimirescu a fost unul dintre primii care a arătat că o schimbare este posibilă, chiar dacă nu a avut timpul necesar să o vadă în realitate în alegerea schimbarii pentru o cauză mai bună.