Stema Regatului României (1881-1947)
Stema Regatului României a fost unul dintre cele mai importante simboluri ale țării, reprezentând puterea monarhică, unitatea națională și continuitatea statului român de a exista ca un stat independent.
Aceasta a fost folosită oficial între anii 1881 și 1947, această stemă a evoluat de-a lungul timpului, reflectând atât transformările politice, cât și identitatea istorică a României.
Contextul istoric – De ce a fost necesară o stemă regală pentru România?
Înainte de proclamarea Regatului României, țara avea o stemă care reflecta unirea Moldovei și Țării Românești sub Alexandru Ioan Cuza (1859). Aceasta combina simbolurile celor două principate: bourul Moldovei și vulturul Valahiei.
Însă, odată cu independența României (1877) și ridicarea sa la rangul de regat (1881), era nevoie de o nouă stemă care să reflecte suveranitatea și statutul monarhic. Astfel, sub domnia Regelui Carol I, a fost adoptată Stema Regatului României și Stema Familei Regale
Evoluția Stemei Regatului României (1881-1947)
Stema a suferit modificări minore de-a lungul timpului, adaptându-se realităților politice:
- 1921 – După Marea Unire (1918), stema a fost modificată pentru a include Bucovina și Basarabia, întărind ideea unui stat unitar românesc.
- 1930 – În perioada domniei lui Carol al II-lea, stema a primit un design mai elaborat, cu influențe din heraldica occidentală.
- 1940 – După cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Transilvaniei de Nord, anumite elemente ale stemei au fost simplificate.
Sfârșitul Stemei Regale – 30 Decembrie 1947
După abdicarea Regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947, și instaurarea Republicii Populare Române, stema regală a fost eliminată. În locul acesteia, noul regim comunist a adoptat o stemă de inspirație sovietică, în care coroana, leii și simbolurile monarhiei au fost înlocuite cu imagini ale munților, tractoarelor și stelei roșii.

Componentele Stemei Regatului României
Noua stemă a fost proiectată în 1881 și a fost inspirată din heraldica europeană, dar a păstrat simbolurile tradiționale românești. Aceasta avea mai multe elemente definitorii:
1. Scutul central – Simbolurile provinciilor istorice
Stema includea reprezentările celor patru provincii istorice:
- Valahia (Muntenia) – Vulturul cu cruce, simbol al puterii și suveranității.
- Moldova – Bourul, reprezentând continuitatea și tradiția.
- Oltenia și Banatul – Leul care traversează un pod, un simbol al forței și stabilității.
- Transilvania – Un vultur, un soare și o semilună, reflectând diversitatea regiunii.
2. Coroana de oțel a României
Deasupra scutului era așezată Coroana de Oțel, realizată dintr-un tun capturat în Războiul de Independență. Aceasta simboliza curajul, victoria și independența țării.
3. Susținătorii heraldici – Doi lei de aur
Stema era flancată de doi lei de aur, animale considerate simboluri ale nobilimii, curajului și protecției monarhiei.
4. Deviza regală: "Nihil Sine Deo"
În partea inferioară, se afla o panglică pe care era scrisă deviza "Nihil Sine Deo" (Nimic fără Dumnezeu), un principiu care sublinia legitimitatea divină a monarhiei.
