Secolul XVIII – Reformele lui Constantin Mavrocordat (1741)

• În timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, domnitor în Moldova și Țara Românească, au fost încercate primele reforme pentru modernizarea statului român.

• În 1741, Mavrocordat a elaborat o primă formă de regulament intern (considerat o proto-constituție) care avea ca scop:

  • Desființarea dărilor multiple și a birurilor grele care apăsau țăranii, cu scopul de a limita abuzurile boierilor și ale administrației fanariote.

  • Eliminarea șerbiei, adică munca neremunerată pe care țăranii o prestau pentru boieri.

  • Întărirea autorității domnești pentru a reduce influența și puterea boierilor.

• Mavrocordat a încercat să implementeze o organizare administrativă mai rațională și un sistem fiscal echitabil.

• Reforma însă s-a confruntat cu rezistență din partea boierilor și cu dificultăți din partea Porții Otomane, iar aplicarea ei a fost parțială.

1772 – Memoriul boierilor la Focșani și lupta pentru autonomie

• În anul 1772, în contextul negocierilor de pace între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, boierii români au formulat un memoriu în localitatea Focșani.

• Aceștia cereau mai multă autonomie pentru Principatele Române și dorința ca domnul să fie ales dintre pământeni (localnici), nu din fanarioți.

• Se solicita:

  • Recunoașterea dreptului la autoguvernare și limitarea intervenției Porții Otomane în treburile interne.

  • Stabilirea unui domn pământean pentru protejarea intereselor locale.

• Acest demers arată primele manifestări clare ale conștiinței naționale și ale luptei pentru drepturi politice.

• Însă, solicitările au fost respinse și nu s-au putut pune în practică din cauza dominației otomane și a rivalităților externe.

Revoluția de la 1848 în Principatele Române

• În 1848, valul revoluțiilor europene a ajuns și în Țările Române, fiind susținută de o elită intelectuală formată în spirit european.

• Revoluția a fost declanșată atât în Moldova, cât și în Țara Românească, având revendicări comune pentru reforme politice și sociale:

  • Unirea Moldovei cu Țara Românească, pentru crearea unui stat național unitar.

  • Împroprietărirea țăranilor, fără despăgubiri pentru boieri, ceea ce ar fi însemnat o redistribuire radicală a pământului.

  • Egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, abrogarea privilegiilor boierești.

  • Libertăți civile precum libertatea presei, a întrunirilor și a conștiinței.

• Documentul "Principiile noastre pentru reforma patriei" a sintetizat aceste revendicări.

• Revoluția a fost înăbușită rapid de forțele conservatoare sprijinite de armatele Imperiului Otoman și ale Imperiului Habsburgic.

• Cu toate acestea, ideile revoluționare au influențat profund evoluția politică a României.

1857 – Adunările Ad-hoc și pregătirea unirii

• După Tratatul de la Paris (1856), care a pus Principatele sub garanția marilor puteri europene, s-a decis organizarea adunărilor ad-hoc pentru a consulta populația în chestiunea unirii.

• Aceste adunări s-au desfășurat în toamna anului 1857, la Iași (Moldova) și București (Țara Românească).

• Membrii adunărilor au fost aleși pe criterii largi pentru epocă, incluzând reprezentanți ai boierimii, burgheziei și învățământului.

• În cadrul adunărilor s-a votat covârșitor pentru unirea politică a celor două Principate sub un singur domnitor.

• S-a cerut și recunoașterea neutralității statului rezultat, ca protecție împotriva interferențelor externe.

• Propunerea a fost făcută publică și însoțită de cereri pentru modernizarea administrației și consolidarea drepturilor naționale.

1859 – Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

• Pe 5 ianuarie 1859, Adunarea de la Iași l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza domnitor al Moldovei.

• Pe 24 ianuarie 1859, Adunarea de la București a ales același Alexandru Ioan Cuza domnitor al Țării Românești.

• Această "dublă alegere" a fost o manevră politică ingenioasă prin care s-a realizat unirea de facto a Principatelor.

• Deși marile puteri au încercat să împiedice unirea oficială, Cuza a consolidat instituțiile comune și a început reformele necesare unui stat modern unitar.

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

Reforma agrară din 1864:

• Cea mai importantă reformă socială din timpul domniei lui Cuza.

• A constat în împroprietărirea țăranilor fără pământ, oferindu-le loturi agricole pentru exploatare.

• Se ținea cont de capacitatea economică a țăranului (număr de vite, pluguri, etc.) pentru stabilirea întinderii terenului primit.

• Țăranii primeau proprietatea terenului, dar cu o clauză importantă: nu aveau dreptul să-l vândă timp de 30 de ani, pentru a preveni specula.

• Boierii erau despăgubiți, iar plata se făcea în rate pe o perioadă de 15 ani, pentru a nu destabiliza economia.

• Această reformă a redus dependența țăranilor față de boieri și a schimbat structura proprietății funciare în România.

Reforma învățământului (1864):

• Învățământul primar a devenit obligatoriu și gratuit pentru copiii români, pentru prima dată în istoria țării.

• Educația a fost organizată pe trei niveluri:

  • Primar – pentru alfabetizarea maselor și educația de bază.

  • Secundar – liceal, axat pe pregătirea intelectuală și profesională.

  • Superior – universitar, inclusiv Academia Domnească din Iași și Universitatea din București, instituții ce au fost modernizate.

• S-a pus accent pe creșterea numărului de școli, pe pregătirea cadrelor didactice și pe uniformizarea curricula.

Alte măsuri și reforme importante

• Consolidarea instituțiilor de stat: organizarea sistemului judiciar, a administrației publice și a armatei.
• Modernizarea legislației civile și penale, pentru a înlocui vechile coduri fanariote cu legi moderne, inspirate din modele europene.
• Promovarea politicilor de dezvoltare economică: sprijinirea comerțului, agriculturii și infrastructurii, pentru creșterea prosperității naționale.