A. Etapa Stalinistă (1948 - 1965) - Regimul Gheorghiu-Dej

Această perioadă este caracterizată prin subordonarea totală față de Uniunea Sovietică, instaurarea dictaturii comuniste, distrugerea proprietății private, represiune politică și rusificarea culturii.

1. Consolidarea regimului comunist

• În 1948 are loc transformarea Partidului Comunist Român în Partidul Muncitoresc Român (PMR), prin fuziunea forțată cu Partidul Social Democrat. Liderul absolut al partidului devine Gheorghe Gheorghiu-Dej.

• Se adoptă Constituția din 1948, care consfințește:

  • eliminarea separației puterilor în stat;

  • instaurarea unei economii centralizate și planificate;

  • monopolul statului asupra economiei;

  • abolirea proprietății private asupra mijloacelor de producție.

2. Represiunea politică și controlul social

• Este creată Securitatea, poliția politică a regimului comunist, având rolul de a supraveghea, ancheta și elimina opozanții regimului.

• Miliția are rolul de control la nivel local.

• Se folosesc metode precum: arestările arbitrare, deportările, procesele politice, internările în spitale psihiatrice, tortura și teroarea psihologică.

3. Naționalizarea și colectivizarea

• Prin Legea Naționalizării (1948), statul preia:

  • toate întreprinderile industriale mari și mijlocii;

  • băncile, minele, societățile comerciale și mijloacele de transport.

• Între 1949–1962 are loc procesul de colectivizare a agriculturii, prin care:

  • proprietatea țăranilor asupra pământului este desființată;

  • țăranii sunt forțați să intre în Gospodării Agricole Colective (GAC);

  • statul impune cote obligatorii de produse agricole.

4. Economia centralizată

• Se introduc planurile anuale și cincinale, după model sovietic.

• Se pune accent pe industria grea, în detrimentul celei ușoare:

  • construcția de mașini,

  • siderurgie,

  • chimie.

• Economia este complet subordonată statului, fără inițiativă privată.

5. Politici culturale și educaționale

• Educația este restructurată după model sovietic:

  • este introdusă limba rusă obligatorie;

  • învățământul confesional este desființat;

  • accent pe educația ateistă, marxist-leninistă.

• Prin Legea cultelor, Biserica Greco-Catolică este desființată (1948) și forțată să fuzioneze cu Biserica Ortodoxă. Biserica Romano-Catolică este tolerată, dar controlată.

• Cultura este supusă unui proces de rusificare:

  • se promovează cultura proletară și realismul socialist;

  • se rescrie istoria (istoricul Mihail Roller) pentru a sublinia "rolul eliberator" al URSS.

6. Distanțarea de URSS (1960–1965)

• În ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej se observă o distanțare față de Moscova:

  • se reduce influența sovietică în economie și politică;

  • se apropie de China și de unele state occidentale.

• În 1964, PMR emite o Declarație oficială care afirmă:

  • independența partidului față de PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice);

  • refuzul oricărei intervenții externe în afacerile interne ale României.

B. Etapa Național-Comunistă (1965-1989) - Regimul Nicolae Ceaușescu

Această perioadă începe cu o deschidere aparentă față de Occident și o politică externă independentă, dar se transformă treptat într-o dictatură personală marcată de cultul personalității, represiune politică și criză economică care duce la revolutia din 1989

1. Preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu

• În 1965, Ceaușescu devine secretar general al PMR și președinte al Consiliului de Stat.
• Se adoptă o nouă Constituție, România fiind proclamată Republica Socialistă România.

2. Politica externă independentă

• În 1968, Ceaușescu condamnă intervenția sovietică în Cehoslovacia, ceea ce îi aduce o imagine favorabilă în Occident.

• România își menține o poziție de neutralitate în cadrul Pactului de la Varșovia.

3. "Tezele din iulie" și revoluția culturală (1971)

• După vizitele în China și Coreea de Nord, Ceaușescu lansează:

  • "Tezele din iulie 1971", care cer o nouă ofensivă ideologică;

  • se introduce cultul personalității;

  • se promovează un regim de tip dictatorial, cu control total asupra culturii, educației și vieții publice.

4. Dictatura personală și promovarea dinastică

• Se introduce sistemul de rotire a cadrelor pentru a preveni formarea de elite independente.

• Se promovează Elena Ceaușescu în funcții importante, pregătind o succesiune dinastică.

• Orice opoziție este reprimată cu violență.

5. Criza economică a anilor '80

• Pentru a plăti datoria externă, regimul:

  • reduce drastic importurile și consumul intern;

  • raționalizează alimentele, energia electrică și încălzirea;

  • scade puternic nivelul de trai al populației.

• Resursele sunt direcționate spre proiecte propagandistice și construcții megalomanice.

6. Programul de sistematizare și distrugerea patrimoniului

• Este lansat programul de sistematizare a satelor și orașelor:

  • demolarea satelor pentru a extinde terenurile agricole;

  • construirea de cartiere urbane monotone;

  • distrugerea bisericilor, clădirilor istorice și patrimoniului cultural.

7. Represiunea politică și controlul total

• Se intensifică represiunea prin Securitate:

  • se ascultă telefoanele;

  • se controlează corespondența;

  • sunt interzise legăturile cu străinii;

  • se înregistrează mașinile de scris;

  • se folosesc internările psihiatrice împotriva opozanților.

• Tinerii, elevii, studenții, soldații și intelectualii sunt folosiți ca forță de muncă obligatorie.

8. Disidență și căderea regimului

• Forme de rezistență și opoziție:

  • rezistența armată în munți în anii '50;

  • răscoalele țărănești împotriva colectivizării;

  • revolte muncitorești (Valea Jiului 1977, Brașov 1987);

  • Scrisoarea celor șase (1989) – apel public al unor foști lideri comuniști.

• În decembrie 1989, regimul Ceaușescu se prăbușește în urma unei revoluții populare, marcând sfârșitul comunismului în România.