A. Implicarea României în Al Doilea Război Balcanic (1913)

Context:

• După victoria împotriva Imperiului Otoman în Primul Război Balcanic (1912–1913), au apărut divergențe între foștii aliați (Bulgaria, Serbia, Grecia) privind împărțirea teritoriilor cucerite.

• Bulgaria, nemulțumită de împărțirea Macedoniei, a atacat Serbia și Grecia.

Intervenția României:

• România a intervenit militar împotriva Bulgariei, considerând că echilibrul balcanic este amenințat și revendicând partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul).

• Armata română a avansat rapid până în apropiere de Sofia, fără a întâmpina o rezistență serioasă.

Consecințe:

• Prin Tratatul de la București (10 august 1913):

  • România obține Cadrilaterul (sudul Dobrogei).

  • Bulgaria pierde o parte semnificativă din teritoriile sale balcanice.

  • Se afirmă rolul României ca putere regională în sud-estul Europei.

B. Neutralitatea României în Primul Război Mondial (1914–1916)

Context:

• Începutul războiului a fost marcat de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo (28 iunie 1914).

• România era aliată cu Puterile Centrale din 1883 (alianță secretă), dar interesul național cerea eliberarea Transilvaniei (aflată sub dominație austro-ungară).

Decizia neutralității:

• În Consiliul de Coroană de la Sinaia (3/16 iulie 1914), s-a hotărât:

  • Regele Carol I a susținut intrarea în război alături de Puterile Centrale, în virtutea tratatului.

  • Majoritatea guvernului (condus de Ion I. C. Brătianu) și liderii politici au susținut neutralitatea, cu motivarea că Austro-Ungaria nu recunoștea drepturile românilor din Transilvania.

• România rămâne neutră, dar se pregătește militar.

C. Convenția României cu Antanta (4 august 1916)

Tratative diplomatice:

• România a negociat cu Antanta (Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia) garanții teritoriale și politice.

Prevederi ale Convenției:

• România se angaja să intre în război împotriva Austro-Ungariei.

• În schimb, Antanta garanta:

  • Unirea cu Transilvania, Banatul și Bucovina.

  • Integritatea teritorială a României după război.

  • Tratarea egală la viitoarea conferință de pace.

D. Participarea României la Primul Război Mondial (1916–1918)

Intrarea în război:

• La 15 august/28 august 1916, România declară război Austro-Ungariei.

• Primele succese în Transilvania sunt urmate de contraofensiva germană-bulgară-turcă:

  • România pierde Turtucaia (septembrie 1916).

  • Dobrogea este ocupată.

  • Bucureștiul este cucerit (decembrie 1916).

  • Capitala se mută la Iași.

Rezistența din 1917:

• Sub conducerea regelui Ferdinand I și generalului Eremia Grigorescu, armata română reorganizată (cu sprijin francez) obține victorii la:

  • Mărăști

  • Mărășești

  • Oituz

• Deviza: "Pe aici nu se trece!"

Probleme:

• Sudul țării ocupat.

• Tezaurul României este trimis în Rusia pentru a fi păstrat în siguranță (nu a mai fost restituit complet niciodată).

E. Tratatul de pace de la București (7 mai 1918)

Context:

• După Revoluția bolșevică, Rusia semnează pace separată cu Germania (Tratatul de la Brest-Litovsk).

• România rămâne izolată.

Prevederi ale tratatului (nefavorabile):

• România pierde Dobrogea (ocupată de Germania).

• Economia românească este sub controlul Germaniei.

• Armata este demobilizată.

• Regele Ferdinand nu a ratificat tratatul, deci nu a intrat în vigoare complet.

Perioada interbelică: consfințirea Marii Uniri și stabilirea relațiilor internaționale

A. Recunoașterea internațională a Marii Uniri

Evenimente:

• 1918: unirea Basarabiei (27 martie), Bucovinei (28 noiembrie), Transilvaniei (1 decembrie).

• România a participat la Conferința de Pace de la Paris (1919–1920):

  • Obține recunoașterea internațională a unirii cu:

    • Basarabia (de la Rusia)

    • Bucovina (de la Austria)

    • Transilvania (de la Ungaria/Austro-Ungaria)

Tratate semnate:

• 1920 – Tratatul de la Trianon: recunoaște unirea Transilvaniei.

• România își consolidează frontierele și suveranitatea.

B. Implicarea în menținerea păcii internaționale

Societatea Națiunilor:

• România devine membră fondatoare în 1919.

• Participă la cooperarea internațională pentru menținerea păcii.

Alte inițiative:

• Pactul de la Paris (1928) – cunoscut și ca Pactul Briand-Kellogg:

  • Condamnarea războiului ca instrument de politică externă.

C. Alianțe regionale pentru protejarea frontierelor

Mica Înțelegere (1921):

• Membri: România, Cehoslovacia, Iugoslavia.

• Scop: prevenirea revizionismului ungar și apărarea granițelor stabilite prin Tratatul de la Trianon.

Înțelegerea Balcanică (1934):

• Membri: România, Iugoslavia, Grecia, Turcia.

• Scop: contracararea pretențiilor teritoriale ale Bulgariei și menținerea păcii în Balcani.