Proclamația de la Islaz (1848) – Manifestul Revoluției Române
28.03.2025
Proclamația de la Islaz, citită la 9 iunie 1848 de către Ion Heliade Rădulescu, a fost actul care a marcat oficial începutul Revoluției de la 1848 în Țara Românească. Acest document reprezenta voința revoluționarilor de a transforma societatea românească, promovând principii democratice, drepturi fundamentale și independența națională.
Contextul Istoric
La mijlocul secolului al XIX-lea, Țările Române se aflau sub o dublă influență: pe de o parte, Imperiul Otoman, care le recunoștea autonomia, dar le menținea sub suzeranitate, iar pe de altă parte, Imperiul Rus, care exercita un control direct prin Regulamentele Organice (impuse în 1831-1832). Acestea garantau o anumită ordine administrativă, dar mențineau un sistem opresiv, în care boierii dominau, iar țăranii rămâneau legați de pământ.
În acest climat tensionat, ideile revoluționare inspirate de Revoluția Franceză și de mișcările liberale europene au început să prindă rădăcini și în Țara Românească. La fel ca în Moldova, unde mișcarea revoluționară fusese rapid suprimată de domnitorul Mihail Sturdza, și în Valahia exista o dorință puternică de schimbare.
Islaz – Locul în care a dat start Revoluției
Islaz, un mic port dunărean din județul Romanați (azi parte din județul Olt), a fost ales ca punct de pornire al revoluției datorită poziției sale strategice:
Se afla aproape de granița cu Serbia, ceea ce permitea eventuale legături externe.
Avea o garnizoană loială revoluționarilor, condusă de generalul Gheorghe Magheru.
Era un loc relativ izolat de autoritățile domnești, ceea ce oferea siguranță în caz de represalii.
Conținutul Proclamației
Proclamația de la Islaz conținea 22 de articole, fiind un program revoluționar clar structurat, care îmbina revendicări sociale, politice și economice. Printre cele mai importante puncte se numărau:
Independența administrativă a Țării Românești– Fără ingerințe străine în guvernarea țării.
Desființarea privilegiilor boierești– Un pas esențial către egalitate socială.
Eliberarea țăranilor de claca boierească– Înlocuirea muncii forțate cu un sistem mai echitabil.
Împărțirea echitabilă a pământului– Țăranii să primească loturi de teren proprii.
Desființarea pedepsei cu moartea și a torturii
– O viziune progresistă asupra drepturilor omului.
Înființarea unei gărzi naționale– Pentru apărarea cuceririlor revoluționare.
Abolirea rangurilor nobiliare– Toți cetățenii să fie egali în fața legii.
Unirea Moldovei și Țării Românești– Un ideal național ce anticipa Marea Unire de la 1918.
