Elena Ceaușescu - ,,Savanta României,,
Cine a fost Elena Ceaușescu?
Elena Ceaușescu (născută Lenuța Petrescu pe 7 ianuarie 1916, în comuna Petrești, județul Dâmbovița) provenea dintr-o familie de țărani săraci. A avut parte de o educație precară, nereușind să termine decât patru clase primare, însă acest aspect nu a împiedicat-o să urce pe scara politică odată ce a intrat în Partidul Comunist Român (PCR) la începutul anilor '30.
În 1939, l-a cunoscut pe Nicolae Ceaușescu, un tânăr activist comunist. Cei doi s-au căsătorit în 1947, iar din acel moment, Elena a devenit o figură centrală în regimul care se contura. Ambițioasă și dornică de putere, s-a folosit de influența soțului pentru a-și crea un loc privilegiat în ierarhia PCR.
Apelativele Tovarășei (Lenuța)
Apelativul corect politic al Elenei Ceaușescu era "Tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu", la care se adăuga deseori "savantă de renume mondial". Cu licență poetică, era denumită de scriitorul Eugen Barbu: "Înalta Doamnă a Țării".
Alte surse susțin că Ceaușeștii nu suportau să li se vorbească cu titlul "domnule" sau "doamnă", considerând acest lucru un act de trădare.
Neoficial, era poreclită Codoi pentru că pronunța în acest fel compusul chimic CO2 (dioxid de carbon). Un oficial chiar a chemat-o așa în timpul Judecății Tribunalului Militar din 1989.
Cultul Personalității și Falsul Academic
Elena Ceaușescu a fost portretizată de propaganda regimului drept un geniu al științei, deși în realitate avea mari dificultăți în exprimare și înțelegerea conceptelor științifice. Regimul a inventat titluri pentru ea, iar numeroși academicieni și cercetători erau obligați să îi semneze lucrările pe care nu le scria. Printre titlurile pe care și le-a atribuit se numărau:
Doctor în chimie
Membră a Academiei Române
Membră a mai multor academii internaționale
Autoare a unor "cercetări revoluționare" în chimie, de fapt redactate de alți cercetători
Politicile destructive
În anii '80, Elena Ceaușescu devenise a doua persoană ca importanță în stat, alături de soțul ei. Era considerată chiar mai dură și mai lipsită de scrupule decât Nicolae Ceaușescu. A promovat măsuri drastice care au afectat populația, printre care:
Politica pronatalistă (Decretul 770) – a impus interzicerea avorturilor și metodelor contraceptive, ceea ce a dus la creșterea mortalității materne și la abandonarea copiilor în orfelinate mizere.
Controlul asupra elitei intelectuale – supraveghea și persecuta cercetătorii și academicienii care îi contestau autoritatea.
Întărirea cultului personalității – presa, televiziunea și instituțiile culturale erau obligate să îi ridice osanale.
Prăbușirea Regimului Ceaușescu
În decembrie 1989, când regimul Ceaușescu s-a prăbușit sub presiunea revoltei populare, Elena Ceaușescu a rămas alături de soțul ei până la final. În timpul procesului desfășurat la Târgoviște, s-a remarcat prin atitudinea arogantă și refuzul de a-și recunoaște greșelile. Pe 25 decembrie 1989, cuplul Ceaușescu a fost executat, marcând sfârșitul dictaturii.
Construirea Propagandei.
În anii '60, pe măsură ce Nicolae Ceaușescu câștiga controlul asupra partidului, Elena a început să joace un rol tot mai important. A fost promovată treptat în diverse funcții politice, iar regimul a construit o propagandă menită să o prezinte drept o "savanta de renume mondial".
În 1972, devine membră a Comitetului Central al PCR.
În 1974, este numită viceprim-ministru.
În 1980, devine membră a Prezidiului Permanent al PCR, având un cuvânt greu de spus în deciziile politice ale țării.