Actul loialității față de regim 

Context istoric

În 1948, odată cu sovietizarea totală a României, regimul comunist înființează Uniunea Tineretului Comunist (UTC), ca extensie a Partidului Comunist Român și principal mijloc de indoctrinare politică a tineretului. UTC avea misiunea de a forma "omul nou", fidel partidului, supus, muncitor și disciplinat, încă din școală.

Intrarea în UTC devenea aproape obligatorie pentru elevi și studenți. Refuzul atrăgea automat marginalizare, exmatriculări, pierderea accesului la liceu sau facultate. În realitate, UTC era anticamera Partidului – o selecție timpurie a celor considerați "de încredere".

Fiecare tânăr care împlinea 14-15 ani era înscris, de regulă fără consimțământ real, în cadrul unei ceremonii formale, adesea în școală sau în fața colegilor.

Mărturii

"Am primit carnetul la 15 ani, în cancelaria școlii. Nu întreba nimeni dacă vrei. Dacă refuzai, erai catalogat ca 'element nesigur'. Asta era eticheta de care nu mai scăpai."
Cornel Apostol, elev, Focșani, 1981

"Tatăl meu fusese deținut politic. Eu am fost singura din clasă care nu a primit carnetul de UTC. Nu mi-au spus nimic, doar m-au scos de pe listă. A fost ca o condamnare fără cuvinte."
Mariana Sima, elevă, Sibiu, 1978

"Am învățat de mic să țin gura. La primirea în UTC am fost întrebat dacă sunt de acord cu 'principiile socialismului'. Am zis da, dar nici nu știam ce înseamnă. Toți spuneam da. Asta însemna carnetul."
Sorin Neagu, elev, Craiova, 1984

"Eram UTC-ist, dar nu am participat niciodată la activități. Îl țineam în ghiozdan, ca buletinul. Asta era șmecheria: să ai actul, să nu te bagi, dar nici să nu ieși din rând."
Mihai Tomescu, student, Iași, 1987

"La ședințele UTC din liceu se citeau nume. Cine lipsea sau nu avea carnetul, era raportat. Îți strigau numele tare, în fața clasei. Ne era frică de tot. Și ne era rușine."
Ioana Vlad, elevă, București, 1985

Descrierea obiectului

Carnetul de membru UTC era un mic document roșu, cu copertă cartonată, pe care era imprimat cu auriu: "Uniunea Tineretului Comunist - Carnet de membru". În interior erau consemnate:

• numele, prenumele, școala, anul nașterii

• poza și semnătura titularului

• data primirii în UTC

• ștampila organizației UTC locale

• contribuția lunară achitată ("cotizație")

• rubrica: "Aprecieri asupra activității ideologice"

Carnetul devenea un act aproape obligatoriu în școală, la inspecții, la olimpiade, în tabere, la alegerea liderilor de clasă sau la admiterea în liceu.

 Funcție și simbolism

Acest carnet nu era doar o formalitate. Era semnul că adolescentul era "conform". Că acceptă, fără să întrebe, autoritatea regimului. Era certificatul obedienței timpurii, primul test de loialitate, înaintea carnetului de partid.

Fără carnetul UTC, nu primeai bursă, nu erai recomandat pentru concursuri, nu erai primit în delegații sau excursii. În plus, carnetul era deseori cerut în procesul de selecție pentru admiterea la facultăți, în special în domenii considerate "sensibile" precum istorie, filosofie, limbi străine, drept, jurnalism.

Semnificație istorică

Carnetul de membru UTC nu era o simplă hârtie birocratică. Era o poartă forțată către sistem, o inițiere ideologică, o uniformizare a gândirii.

Într-un regim care începea controlul de la vârste fragede, carnetul UTC marca prima loialitate semnată, prima tăcere consimțită, primul compromis colectiv. Tânărul devenea nu doar elev, ci și "element al viitorului socialismului multilateral dezvoltat".

Moștenire

După 1989, milioane de astfel de carnete au fost aruncate, arse sau ascunse. Dar ele rămân, în arhivele personale și în muzeele memoriei, documente ale unei generații care a fost educată să nu întrebe și să nu aleagă.