România în contextul celui de-al doilea Război Mondial:

Pierderile teritoriale din anul 1940

În contextul presiunilor internaționale și al slăbirii influenței Franței și Marii Britanii în Europa Centrală și de Est, România a suferit în vara anului 1940 grave pierderi teritoriale, consfințite prin acte diplomatice forțate:

• 28 iunie 1940 Basarabia și nordul Bucovinei sunt ocupate de Uniunea Sovietică, în urma ultimatumurilor sovietice (susținute tacit de Germania prin Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat în 23 august 1939).
• 30 august 1940  România este obligată, prin Al Doilea Arbitraj de la Viena, să cedeze nord-vestul Transilvaniei Ungariei. Arbitrajul a fost impus de Germania nazistă și Italia fascistă.
• 7 septembrie 1940  Prin Tratatul de la Craiova, România cedează Cadrilaterul (Dobrogea de Sud) Bulgariei, sub presiunea Germaniei.

Alianța cu Axa și intrarea în război

În contextul dorinței de a-și recupera teritoriile pierdute, România a decis să se apropie de puterile Axei. La 23 noiembrie 1940, România aderă la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia, sub conducerea generalului Ion Antonescu, care instaurase deja un regim de dictatură militară cu sprijinul Gărzii de Fier (ulterior eliminată în ianuarie 1941).

Campania din Est (1941–1944)

• La 22 iunie 1941, România intră în război alături de Germania, declanșând Operațiunea Barbarossa, invazia Uniunii Sovietice. Obiectivul declarat era eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei.

• La 25 iulie 1941, aceste teritorii revin sub administrație românească, fiind ulterior reorganizate sub forma Guvernământului Transnistriei.

• Împotriva sfaturilor unor consilieri și în ciuda scopului inițial limitat, Antonescu continuă războiul dincolo de Nistru, participând la bătălii grele în adâncul teritoriului sovietic (inclusiv la Stalingrad).

• În paralel, Antonescu încearcă fără succes să determine pe Hitler să revizuiască Al Doilea Arbitraj de la Viena, dar liderul nazist nu acceptă modificarea hotărârii.

Criza militară și încercări de ieșire din război

• În urma pierderilor de pe frontul de Est, în special după înfrângerea de la Stalingrad (1942–1943), România începe negocieri secrete cu Aliații (prin emisari la Stockholm, Ankara și Cairo), încercând să obțină o ieșire din război și să limiteze ocupația sovietică.

• Aceste încercări eșuează din cauza neîncrederii Aliaților și a refuzului lui Antonescu de a rupe alianța cu Germania.

Lovitura de stat de la 23 august 1944

• La 23 august 1944, regele Mihai I, sprijinit de partidele democratice și de o parte a armatei, îl arestează pe Ion Antonescu și anunță ieșirea României din alianța cu Axa.

• În aceeași zi, România întoarce armele împotriva Germaniei și luptă, începând din 24 august, alături de Armata Roșie, pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei.

Finalul războiului și urmări

• Deși România a contribuit activ la efortul de război împotriva Germaniei naziste după 23 august 1944, încheie conflictul ca țară învinsă, din cauza participării inițiale de partea Axei.
• Linia de graniță româno-sovietică stabilită în 1940 (prin ocuparea Basarabiei și nordului Bucovinei) este menținută.
• Totuși, Al Doilea Arbitraj de la Viena este anulat, iar nord-vestul Transilvaniei revine României în cadrul Tratatului de pace de la Paris (1947).
• România este obligată să plătească despăgubiri de război către Uniunea Sovietică, în valoare de aproximativ 300 milioane de dolari.